Există o multitudine de autori de specialitate care afirmă că sporturile, pe de o parte individuale, pe de cealaltă parte de echipă sunt benefice in dezvoltarea copiilor. Sporturile contribuie la reducerea stărilor de anxietate, de depresie și ajută la creșterea stimei de sine.  Practicarea sporturilor oferă copiilor un mediu care promovează interacțiunea socială, cooperarea și prietenia. Sporturile îi ajută pe copii să gândească critic, să rezolve probleme, să se auto-disciplineze, să își dezvolte încrederea în forțele proprii, respectul pentru alții și calitățile de lidership. Unele studii arătă că sporturile cresc performanța  academică ceea însemnă, spre exemplu, note mai bune la matematică. Singurele griji referitoare la practicarea sporturilor, mai ales la cei care fac performanță, sunt legate de accidentări sau de apariția unor afecțiuni medicale specifice. O parte dintre aceste afirmații le puteți verifica citind editorialul apărut în ‘The Journal of Pediatrics’ care compilează și face referință la alte 850 articole științifice pe această temă http://www.jpeds.com/article/S0022-3476(05)00100-9/fulltext#sec3.13

Vârsta copiilor

Pentru preșcolari se recomandă ca sporturile să fie introduse printr-o mulțime de jocuri astfel încât să fie cât mai distractive. Mulți copii sub vârsta de 6/7 ani nu au îndeajuns dezvoltate abilitățile fizice, capacitatea de a se concentra pentru perioade îndelungate sau capacitatea de a înțelege toate regulile necesare pentru a face sporturi organizate (acolo unde se înregistrează și se face publică performanța). De aceea încercările și nereușitele lor s-ar putea să ducă la sentimente de eșec și frustrare. (http://pediatrics.aappublications.org/content/107/6/1459.full)

Nici pentru elevii de școala primară nu ar trebui părinții sau antrenorii să se concentreze prea mult pe performanță ci mai degrabă pe dezvoltarea coordonării musculare, a dedicației si a concentrării. Mulți copii de vârsta asta renunță la sporturi pentru că simt că nu pot să ajungă la așteptările antrenorilor sau la ale părinților. Unii copii sunt motivați de competiție, dar nu sunt pregătiți pentru un nivel de pregătire intensă până la vârsta de 11 sau 12 ani. Mulți specialiști recomandă copiilor, la această vârstă, să încerce mai multe sporturi și să evite specializarea timpurie.

Copii mai mari, chiar dacă nu sunt atleți de performanță ar trebui să continue să joace sporturile care le plac, dacă nu la școală sau la cluburile sportive, măcar informal, împreună cu prietenii lor. Pentru cei care fac performanță, dorința de a câștiga devine acum mult mai importantă decât distracția.

Jocul în echipă sau sporturile individuale

Dacă sporturile în echipă îi ajută chiar si pe adulți să fie acceptați în comunitate, să dezvolte o cultură a prieteniei și cooperării (team-building), cu atât mai mult au un efect benefic asupra copiilor. Încurajarea lucrului in echipă și a dezvoltării de aptitudini sunt mai importante decât mesajul că trebuie să câștigi cu orice preț. Dacă au un copil timid, găsirea unui sport de echipă care-i palce ar putea fi răspunsul pentru a-și învinge timiditatea.

Dar, la jocurile de echipă e posibil ca presiunea de a face performanță să fie prea mare. La jocurile de echipă,  copilul poate ajunge să petreacă mult timp pe tușă sau să fie învinuit pentru eșecul echipei.  Dacă copilul nu vrea să aleagă unul dintre sporturile de echipă,  există multe alternative în lumea sportului. Sporturile individuale îl pot de asemenea învăța disciplina, îi pot crește stima de sine și îi dezvolta spiritul competițional.

Cele mai populare sporturi pentru copii la noi sunt fotbalul, baschetul, tenisul, dansul sportiv, înotul și artele marțiale. Pe clujulcopiilor.ro găsiți o listă care include majoritatea ofertelor de cursuri sportive extracurriculare din orașul nostru, Cluj-Napoca.

scris de David Mihai